You are currently browsing the tag archive for the ‘Uncategorized’ tag.

Este rosie.

Si ma incanta de cate ori o vad :). Deschid usa si ma catar repede pe scaunul soferului. Ma cuprinde un sentiment de placere. Este a mea si numai a mea. Ma duce unde vreau eu. Si saraca nu zice nimic de cate ori nu sunt atenta si o bruschez. Daca vreau sa ma gandesc sau sunt nervoasa, o iau si o pun sa ma duca unde vad cu ochii (sau poate nu :)), poate ma duce unde vrea ea.

Imi place sa ma plimb fara un scop, fara o tinta, iar ea nu comenteaza niciodata. Daca as pleca pe luna ar merge cu mine?

Anunțuri

O idee interesanta.

Pentru Erica

Mai devreme la intrarea in Parcul Moghioros (Drumul Taberei) era mare inghesuiala.

Muzica urla dintr-o masina oprita pe care era un mare panou electoral cu nu-stiu-cum Gheorghe senator PNG – CD, Luminita Anghel era motivul aglomeratiei (PSD + PC), iar in spatele ei trona un cort portocaliu pe care scria Elena Udrea PD-L. Sublim!

Si chiar toti in acel moment trebuiau sa fie in acel loc? Se spionau sau faceau o alianta? 😀

Am fost mai devreme la Gradina Botanica din Bucuresti. Nu mi-a lasat o impresie prea buna. Seamana cu un parc oarecare. Chiar as spune mai neingrijit.

Atatea plante inghesuite. Fara sa iasa in evidenta cu nimic. Ca in padure. Acolonatura este libera sa se aranjeze. Aici as avea pretentia sa fie aranjata. Sa vad ceva frumos. Sa fie evidentiate toate plantele. La ce mai dai si bani la intrare daca nu ti se arata nimic?

Nici macar frumusetea culorilor de toamna nu poate ajuta varza de plante ca sa atraga atentia.

Era lume, multi cu aparate foto. Nu am vazut ce puteau sa fotografieze. Totalul mi s-a parut dezastros. Doar daca cautai sa vezi pe bucatele, atunci vedeai si frumusetea.

Am observat ca daca intrii intr-o casa unde este un nou nascut simti imediat. Nu stiai ca este un bebe acolo, dar stii de cum pasesti pragul. Eu, cel pitin, simt un miros specific. Nu stiu prea bine sa-l descriu, dar imi da o stare de bine. Nu pot sa spun ca imi place si ca este asa as vrea sa existe un parfum :D, dar imi place. Ma face sa simt curatenia, placutul si parca ceva moale si delicat (balsam, ce sa mai… :))) Am o senzatie de bine care as vrea sa nu se mai termine.

Ani de zile, cand am vrut o schimbare, am mutat mobila. Cateodata mutam mobila si in fiecare saptamana. Daca nu eram multumita mutam mobila dintr-o camera in alta.

Dar in ultimii ani nu am mai mutat mobila. Am ales optiunea cu tuns parul sau vopsit parul. Nu era o schimabare dramatica. Cateodata nimeni nu observa, dar eu stiam ca am facut ceva. Pasarele tata!

Si de o saptamana mi-am adus aminte de vechea  mea dambla. Acum astept sa prind curaj. Daca nu azi, maine cel tarziu mut mobila. Si am studiat problema! 😀 Nu o mai fac asa la nimereala. Am masurat camera. Mobilierul de asemenea :)), si am deschis Autocad-ul ca sa pot face o aranjare ca la carte. Stiu exact la cati centimetrii trebuie pus fiecare obiect :)).

Ma bufneste rasul cand ma gandesc ca o saptamana nu am dormit bine cu gandul ca POT SA MUT MOBILA, din nou:))

In ultimul timp imi este somn tot timpul. Nu ca as dormi prea mult. Tocmai asta e, nu dorm destul. Si acum, in loc sa imi indeplinesc visul (sa-l vad cu ochii :D), eu stau si bat campii.

Dar ce sa fac? Ca am impresia ca trece timpul atat de repede…. Si nu mai am timp de nimic. Atunci dorm mai putin. Sa nu mai pierd timpul. Il pierd sau trece cu viteza fenomenala? Numai eu am impresia asta?

Si cateodata pic de somn, ca acum, dar nu pot sa adorm linistita, mai vreau sa fac ceva. Si daca adorm acum am cosmaruri cu diverse pe care le puteam face si nu le-am facut. Si ma trezesc buimaca si am impresia ca am pierdut ceva. Si ce sentiment oribil sa nu stii ce ai pierdut, dar sa stii cu certitudine ca ceva s-an dus pe apa sambetei.

Si acum chiar am sa incerc sa dorm! SSSSttttttt

Am crezut ca pot sa scriu in fiecare zi, dar se pare ca m-am inselat. Nu am aceasta inclinare. Sunt o mie de lucruri despre care vreau sa scriu zilnic, dar niciodata nu apuc. Si daca trec zilele si mintea imi este ocupata cu altele, uit. Si chai daca nu uit nu pot retrai momentul si nu mai scriu asa cum as vrea. Nu ca as avea un talent remarcabil sau ca as scrie ceva interesant, dar sunt ideile mele.

Am spus de multe ori: Ce bine e acasa!

Dar de data asta o spun din tot sufletul. Partea proasta este ca in urmatoarea periaoda o sa o spun tot mai des.

Nu m-am gandit atunci cand am luat decizia ca trebuie sa fac o schimbare. Am crezut ca este ca un film. Incepe acum si in maxim doua – trei ore se termina. Si in tot acest rastimp ai parte de o sumedenie de trairi. Pe care mai tarziu le savurezi din memorie.

Odata ce alegi sa faci si munca de teren nu mai este asa ca in filme. Se termina repede si pe urma ramai sa visezi.

Stii cand incepe si vezi tu cand se termina. Asta n ar fi asa rau daca nu ar trebui sa schimbi si orasul si casa.

Asa ca voi spune tot mai des: Home sweet home!