A trecut asa de mult timp. Nici o idee, nici o dorinta. Nimic. Doar zile si nopti ce trece pe langa. Simt doar singuratatea. Si incet incet ea ma omoara. Ceva moare in fiecare secunda. Nu stiu ce, dar peird ceva. Nu pot sa inteleg de ce nu am reactie. Nu stiu ce sa fac. As vrea sa fac ceva, da nu stiu ce. Nimeni nu vede? Nimeni nu vrea sa ma ajute? As vrea sa ma ajute cineva. Nimeni nu aude tipatul disperat al sufletului meu?

Anunțuri

Se intampla tuturor sa iaba colega de serviciu cate o „vaca”. Ai momente cand o tolerezi cu uzurinta, dar sunt si momente cand ai trimite-o pe imas la pascut. Cam asa sunt eu zilele astea.
In mod normal nu ma deranjeaza ca se adapa continuu, ca vorbeste cu gura plina si ca are ceva de comunicat tot timpul. Dar de cateva saptamani imi vine sa imi iau catrafusele si sa ma reprofilez. Sau mai bine ar fi daca s-ar reprofila ea. Dar nu are cum sa mai gaseasca sa job. Sef de treaba, tras de timp la maxim, frecat duda cat cuprinde si salariu primit la timp in fiecare luna. Dar oricum noroc ca o avem numai pe ea.
Duca-se odata in concediu! Drum bun, cale batura, cine-o prinde nu o sa vrea sa ii faca nimic….

Este rosie.

Si ma incanta de cate ori o vad :). Deschid usa si ma catar repede pe scaunul soferului. Ma cuprinde un sentiment de placere. Este a mea si numai a mea. Ma duce unde vreau eu. Si saraca nu zice nimic de cate ori nu sunt atenta si o bruschez. Daca vreau sa ma gandesc sau sunt nervoasa, o iau si o pun sa ma duca unde vad cu ochii (sau poate nu :)), poate ma duce unde vrea ea.

Imi place sa ma plimb fara un scop, fara o tinta, iar ea nu comenteaza niciodata. Daca as pleca pe luna ar merge cu mine?

O alta zi de vara imi trece prin fata ochilor. Stau si privesc.  Privesc cum trece prin fata ochilor mei ca un film la care sunt doar spectator. Mie nu mi se intampla nimic, doar eroi care se schimba pe ecranul din fata ochilor mei sunt tracasati de probleme, se bucura de micile intamplari ale vietiii si nu obosesc niciodata. Li se intampla atatea si ei nu obosesc. Eu astept noaptea pentru a face o pauza la toate intamplarile. Ei parca vor si noaptea sa fie activi.

Dimineata abia deschid ochii. Ma trezesc inaintea sunetului deranjant al ceasului. Cu mult inainte. Dar cu incapatanare nu deschid ochii si ascult zgomotele strazii care deja palpita. La ce ora se trezesc toti oamenii astia? Ei nu dorm? Si cateodata mai adorm pana ma sperie ceasul cu al lui sunet urat. Atunci cu grija imi deschid pleoapele, una cate una.

Sar din pat si incepe o alta zi de vara.

Prezent sau viitor? Referitor la data

roberta si in viitor?

Imi place ploaia. Imi place ploaia de vara si cea de toamna.

Vara imi place sa stau in ploaie, sa simt cum ma apa imi uda fata si hainele, ajungand incet, incet la piele. M-as dezbraca si as sta goala in ploaie. As simti cum pielea incinsa se racoreste, cum mii de senzatii ma invadeaza. Un sentiment de libertate. Simt mii de stropi mari care ma ating si trezesc simturile adormite. Asa de bine este.

Iar toamna este asa bine, sa stai in casa, sa privesti pe geam. Afara ploua. Copaci cu frunze minunat colorate stau in ploaie si sunt batuti de vant. Si frunzele colorate frumos sunt smulse de pe crengi si aruncate pe asfaltul negru. Ce spectacol frumos. Si cata liniste. Nimeni nu indrezneste sa se plimbe prin ploaie. Cate un trecator grabit si zgribulit. Fugi repede, fugi! Nu mai sta in ploaie! Si incet se lasa inserarea…

Cateodata ma intreb daca eu am probleme la cap sau altii? Asta candideaza la alegeri :)). Nu pot sa cred! Bine ca este subtitrat, ca altfel putea sa ma injure linistita. Si are pretentia sa reprezinte romanii din America si Australia? Probabil ca romanii care au emigrat acolo au atat de mult timp liber, ca s-au apucat sa invete maghiara. Sau inteleg din cantece? :)) Sunt uimita.

O idee interesanta.

Vii inspre mine. Ma iei in brate, ma saruti. Te tin in brate si iti raspund sarutului. Pentru o clipa ne contopim intr-unul. Nu pot sa cred. Am fost tu si tu ai fost eu. A durat doar o secunda. S-a terminat. De ce asa de repede? Sau a fost doar o iluzie? Doar eu am simtit. Nu cred. Ma tragi spre tine. Ma duci usor de mana. Ma tii cu grija si eu te urmez. Oriunde mergi, eu vin cu tine. Si totusi, unde ma duci? Te urmez in imensul infinit. Vin dupa tine. Plutesc, sunt fericita. Sunt cu tine, iar restul nu mai conteaza. In jurul nostru este- o negura, dar tu luminezi usor in calea noastra. As vrea sa fiu cu tine in fiecare clipa. Sa-mi luminezi  destinul. Sa-l tii langa-al tau. Sa faci sa fie unul singur. Este un vis? Sau o speranta?

Pentru Erica